joi, 19 februarie 2009

Informatii bune.










We will be forever loving Jah
*Eu* il voi iubi mereu pe Drumnezeu











CUPRINS:


I. Introducerea documentelor electronice în România

II. Aspecte internaţionale

III. Reacţii în societatea românească

IV. Ce este şi la ce foloseşte microcipul RFID?

V. Lipsa de securitate a microcipului

VI. Riscurile dezvoltării tehnologice contemporane

VII. Aspecte morale

VIII. Temeiuri juridice ale libertăţii persoanei

IX. Când statul greşeşte

X. Concluzii

*

I. Introducerea documentelor electronice în România

Începând cu 1 ianuarie 2009, în România se emit paşapoarte electronice care pe lângă datele personale obişnuite conţin elemente biometrice – imaginea facială şi impresiunile digitale (amprente) – stocate pe un microcip de tip RFID1 (Radio Frequency Identification – identificare prin unde radio). România este prima ţară din Uniunea Europeană cu acest regim al actelor de identitate reglementat prin OGU 94/20082, HG 1566/20083 şi prin Regulamentul Consiliului Europei nr. 2.252/20044. Nicio ţară din Europa nu deţine deocamdată acest tip de paşaport cu ambele elemente biometrice încorporate. Început în judeţul Ilfov, până în iunie 2009 se urmăreşte extinderea sistemului în toată ţara.

Din luna decembrie a anului 2008, în România se începe emiterea unui nou model de permis auto de tip card, care de asemenea conţine un microcip electronic RFID. Măsura a fost implementată în ascuns, fără promovarea în mass-media şi fără o bază legislativă naţională (actualul Ordin nr. 1.455/20065 nu include microcipul între elementele permisului), ci doar în baza Directivei UE 126/20066 privind permisele de conducere. Cip-ul va conţine obişnuitele date personale, dar şi informaţii privind starea de sănătate: vederea, auzul, boli, ori restricţionări de tipul „posesorul trebuie sa conducă doar ziua sau doar însoţit”. Contravenţiile, amenzile şi orice alte date vor fi stocate tot aici, asemenea unui cazier care nu se poate şterge.

Pentru 1 ianuarie 2011 e programată introducerea noilor cărţi electronice de identitate cu cip RFID, platforma-pilot fiind realizată în judeţul Caraş-Severin, de unde proiectul se va extinde în anii următori în celelalte judeţe (OGU 184/20087). Informaţiile sunt memorate pe 2 suporturi: banda optică şi circuit integrat de tip smartcard (cip). Microcipul permite detectarea posesorului de la distanta, fără ştirea acestuia, iar datele înscrise nu pot fi şterse, ci se poate doar adăuga la ele, şi numai de către Ministerul Internelor şi cel al Comunicaţiilor (Norme metodologice ale OG 69/20028). Există aşadar un drept suveran asupra naturii şi cantităţii informaţiilor înscrise: cine înscrie, ce înscrie şi cât înscrie9.

II. Aspecte internaţionale

Campania de introducere a noilor documente biometrice de identitate şi călătorie a început după anul 2000, o dată cu dezvoltarea la scară largă a tehnologiei microcipurilor RFID, la nivelul Uniunii Europene paşapoartele biometrice intrând în vigoare din anul 2006. Măsura face parte din proiectul de creare a unei singure baze de date biometrice mondiale cu denumirea de Consorţiu Informaţional Internaţional, controlat de SUA şi, în parte, de Marea Britanie s-au adăugat şi alte ţări sub pretextul luptei antiteroriste10. Lucrurile evoluează într-un ritm îngrijorător, întrucât încă de pe acum există presiuni din partea organizaţiilor internaţionale şi ale diverselor agenţii guvernamentale de implantare a microcipului chiar în corpul uman11. Unele state deja au intrat în această fază, implantând cipul la anumiţi bolnavi din spitale12, la elevii de şcoală sau la persoanele în vârstă. Numeroase organizaţii13 pentru apărarea drepturilor omului, asociaţii civile şi culte religioase din Statele Unite şi Uniunea Europeană au protestat faţă de această campanie iresponsabilă de marcare a fiinţei umane, de îngrădire a libertăţii şi de înjosire a demnităţii persoanei.

La nivel de stat, poporul grec, în frunte cu Sinodul Bisericii Ortodoxe din Grecia, a respins încă din 1997 introducerea buletinelor electronice, în faza de proiect, reacţionând prompt şi fără ezitare14.

În statul vecin, Serbia, în urma unei campanii pornite de o organizaţie non-guvernamentală, cu susţinerea Bisericii Ortodoxe Sârbe şi a cercurilor academice, după doi ani de proteste, introducerea cipurilor biometrice a fost blocată până la o dezbatere publică naţională15. Avocatul Dragoljub Djordjevic, promotorul campaniei anti-biometrie „Viaţa fără a fi însemnat”, a mers mai departe, contestând în 2008 legea abuzivă la Curtea Supremă a Serbiei.

Despre toate aceste frământări în presa românească nu s-a scris aproape nimic. La începutul anului ştirea a venit brusc, punându-ne în faţa faptului împlinit: „de la 1 ianuarie 2009 românilor li se vor introduce...”. Într-un stat de drept asemenea măsuri nu se pot iniţia fără o informare prealabilă a populaţiei despre cursul evenimentelor şi despre implicaţiile în viaţa persoanei, fără o conştientizare a opiniei publice.

III. Reacţii în societatea românească

Campania documentelor biometrice lansată în România a stârnit proteste din partea mai multor reprezentanţi ai societăţii civile şi ai lumii eclesiastice.

La data de 21 ianuarie 2009, Asociaţia Civic Media şi Asociaţia Adevăr şi Dreptate s-au constituit într-un grup apolitic de acţiune intitulat Coaliţia împotriva Statului Poliţienesc16. În numele acestui grup a fost iniţiată o petiţie online17, în temeiul art. 23 din Constituţia României – libertatea persoanei, petiţie care a reunit până în prezent peste 20.000 de semnături, şi simultan a fost deschisă la Curtea de Apel Bucureşti o acţiune18 pentru suspendarea aplicării HG 1566/2008 privind paşapoartele biometrice, ca fiind o încălcare a demnităţii şi vieţii intime a persoanei, garantate de art. 26 din Legea fundamentală19 şi de prevederi internaţionale ale drepturilor omului.

Grupul Areopag20 la 20 ianuarie a.c. a iniţiat campania „Nu cătuşelor electronice!”, având ca scop popularizarea informaţiilor legate de noile acte de identitate care conţin microcipuri. Prof. univ. dr. Pavel Chirilă, de la Asociaţia Filantropica Medicala „Christiana”21, de asemenea a atras atenţia că, după scandalul vaccinului Gardasil, avem de a face cu un nou experiment – noile permise auto conţin şi date medicale –, cu un nou atentat la adresa libertăţii românilor, căruia trebuie să i ne împotrivim categoric. „Suntem categoric împotriva cipurilor biometrice. Avem de a face atât cu o problemă religioasă, de conştiinţă, cât şi cu una a controlului total!”

De asemenea s-au exprimat mesaje de îngrijorare din partea unor preoţi parohi sau stareţi de mănăstiri22, care avertizează că măsura paşapoartelor şi a preconizatelor cărţi de identitate biometrice vine în contradicţie cu libertatea religioasă a persoanei, încălcând dreptul la credinţă şi la exprimarea ei potrivit propriilor convingeri ale fiecăruia. Legea paşapoartelor biometrice nu instituie nicio garanţie în acest sens, spre deosebire de regimul vechilor cărţi de identitate (OG 69 din 2002) care prevedea, prin Ordinul Ministerului de Interne 1190 din 200123 (acum devenit inaplicabil), că „persoanele care refuză cartea de identitate din motive religioase primesc buletine de tip vechi”. Libertatea de a alege pe temei religios este recunoscută şi de art. 4 alin. 1 din Legea 446 din 2006 privind serviciul militar: „Cetăţenii care, din motive religioase sau de conştiinţa, refuză să îndeplinească serviciul militar sub arme execută serviciul alternativ”. Mai mult, a fost subliniat caracterul nedemocratic al prevederilor legislative, întrucât în România nu a avut loc nicio dezbatere publică pe această temă, ţinând cont de convingerile religioase a aproape 90% din naţiune.

Mai dure sau mai moderate, aceste critici le putem considera îndreptăţite dacă avem în vedere modul în care au votat europarlamentarii români „Raportul privitor la regulile de emitere a paşapoartelor biometrice de către 30 de state europene începând cu luna iunie 2009”, iniţiat de Grupul Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi cel al Democraţilor Europeni din Portugalia24. Din totalul voturilor – 594 pentru, 37 de abţineri şi 51 împotrivă – niciun reprezentant român nu a adus vreo obiecţie sau un amendament, singura abţinere venind din partea europarlamentarului (fost UDMR) Laszlo Tokes. Acesta nu este primul caz în care se observă slaba transparenţă a procesului decizional la nivel comunitar şi lipsa de atitudine a reprezentanţilor electoratului român.

IV. Ce este şi la ce foloseşte microcipul RFID?

Microcipul RFID este un circuit electronic de câţiva milimetri care înmagazinează şi transmite informaţii prin unde radio către un aparat de citire25. Primele microcipuri au apărut în anii ’70 în Statele Unite şi de atunci s-au perfecţionat continuu, ajungând să fie folosite în cele mai variate domenii ale industriei şi serviciilor, aplicate sau încorporate pe produsele din supermarket-uri, pe cărţi, pe medicamente, în mijloacele de transport în comun, la aparatele de securitate, pe paşapoarte şi acte de identitate, dar şi în şcoli sau închisori, ca dispozitive de urmărire, şi chiar implantate pe animale şi pe oameni.

Ceea ce a început ca un sistem de gestionare a mărfurilor s-a extins treptat, din anii ’90, la identificarea animalelor, şi în final la urmărirea şi monitorizarea persoanelor. Astfel, elevilor din unele şcoli li se aplică cipuri pe ghiozdane sau pe ceasuri, pentru a fi urmăriţi de părinţii lor, unele penitenciare folosesc brăţări electrice pentru controlul eficient al deţinuţilor, iar din 2004 anumite spitale26 implantează pacienţii lor cu cipuri pentru a le monitoriza simptomele şi evoluţia bolii. În asemenea cazuri s-au putut observa reacţii adverse27: arsuri, apariţia celulelor cancerigene în jurul cipului, migrarea acestuia în organism, sensibilitatea la radiaţii, electricitate sau câmpuri electromagnetice, precum şi o întreagă serie de alergii şi infecţii.

Autorităţile de securitate americane şi europene, dar şi instituţiile publice şi marile companii de mărfuri susţin o politică de extindere a folosirii cipului în practic toate domeniile vieţii, fără un control legislativ naţional şi în ciuda protestelor care răzbat din partea asociaţiilor de protecţia consumatorilor şi a celor pentru apărarea drepturilor civile28.

V. Lipsa de securitate a microcipului

Cipurile încorporate în paşapoartele biometrice şi în actele de identitate pot conţine substanţial mai multe informaţii faţă de simplul cod de bare, pe care îl încorporează şi îl înlocuiesc. Nu există nici o garanţie că pe lângă nume şi adresă, nu vor fi trecute de pildă şi datele medicale, cazierul persoanei, anumite tulburări de care suferă, detalii despre alte persoane din viaţa sa, despre evenimente la care a luat parte, ori chiar opţiunile sale politice sau religioase. Acest minuscul cip este dosar electronic la purtător, pe el putând fi adăugate sau şterse orice fel de date, de la distanţă şi la bunul plac al supraveghetorului. Deşi încă se folosesc în paralel, se urmăreşte înlocuirea treptată a codului de bare prin cipul electronic, probabil cu păstrarea sistemului de citire prin repetarea cifrei 6.

Informaţiile conţinute pe cipurile pasive pot fi citite de la 10 metri distanţă29, fără ca purtătorul să-şi dea seama şi fără consimţământul său, iar cele de pe cipurile active, dotate cu antenă de emisie, chiar până la 100 metri30, în funcţie de puterea aparatului de citire. De exemplu un scanner aflat la aeroport va citi de la depărtare datele de pe cipul din paşaport fără ca titularul să ştie, chiar cu actul în buzunar. Securitatea informaţiilor este extrem de fragilă, orice persoană cu puţine cunoştinţe şi aparatură putând intra în posesia lor. Paşapoartele biometrice produse în Marea Britanie au fost fraudate în 48 de ore31 de la intrarea în circulaţie, iar cele americane, care oficial puteau fi citite doar de la distanţă mică, de câţiva centimetri, au fost supuse unui experiment de citire de la peste 10 metri distanţă32. Aparatele de citire – scannerele – pot fi montate în orice încăpere, nu doar în instituţiile publice avizate, spre exemplu într-o şcoală, într-un magazin, într-un birou, încadrat în tocul uşii sau în tavan ori în aparatul de aer condiţionat. Datele oricărei persoane care are la ea actele de identitate – carte de identitate, permis auto, paşaport – pot fi citite instantaneu şi încorporate într-o bază de date, iar cipurile avansate pot înregistra şi sunetele din jur33. Aplicaţiile sunt practic nelimitate. Fie că ne aflăm la serviciu, la cumpărături, la spital sau în orice alt loc, nu ne dăm seama când suntem scanaţi. Cipul poate emite un semnal de localizare a posesorului34, asemănător sistemelor GPS, şi poate fi urmărit constant de către o staţie terestră. Dacă telefoanele mobile sunt urmărite oriunde dintr-un satelit, să ne închipuim ce poate face un satelit când e vorba de un cip ce poate primi şi transmite informaţii şi care conţine mult mai multe date personale decât un telefon mobil.

Printre avantajele prezentate de cei care implementează sistemul microcipurilor se numără securitatea sporită a persoanei, combaterea infracţionalităţii, prevenirea fraudelor. În realitate am văzut că noile acte biometrice sunt mult mai uşor de fraudat, iar fragilitatea sistemului de date creşte numărul de infractori potenţiali. Între un act de identitate cu foi şi cu elemente grafice imprimate şi unul cu circuite electronice cu informaţii codate, întotdeauna va fi mai uşor de fraudat cel din urmă.






Dacă înainte existau câteva cazuri de furt de identitate la 1.000 de oameni, acum o singură persoană cu aparatură corespunzătoare poate citi şi descărca datele tuturor celor 1.000 de oameni. Unde este securitatea? La fel şi dacă vorbim de bani lichizi şi bani electronici, a căror securitate este mult mai fragilă. E mai probabil în zilele noastre să ne golească cineva banii din cont prin operaţiuni informatice, decât să ne deposedeze de bani lichizi prin tâlhărie.

Un studiu efectuat de The Identity Theft Resource Center arată că în anul 2008 cazurile de pierdere a datelor şi de accesare neautorizată au crescut brusc, cu 47%, faţă de 200735.

Astfel, din datele publice privind pierderea datelor personale în SUA, rezultă 251.175.706 de înregistrări pierdute sau accesate fraudulos începând cu ianuarie 2005, fiind implicate companii binecunoscute (Eastman Kodak, FedEx), unităţi de învăţământ, unităţi de control al sănătăţii publice şi spitale, servicii de utilităţi publice36.

În august 2008, o companie privată din Marea Britanie a pierdut datele despre 10.000 de infractori şi 84.000 de deţinuţi şi 30.000 de înregistrări din registrul naţional al Poliţiei. BBC estimează că în perioada ianuarie-aprilie 2008, s-au pierdut informaţii confidenţiale ale aproximativ 4.000.000 de cetăţeni ai Marii Britanii37.

Cu toate acestea, în timp ce controlul posesorului asupra siguranţei datelor personale este nul, s-a observat că legislaţia privind protecţia acestor date tinde să pedepsească victimele şi nu instituţiile vinovate de pierderea lor38.

VI. Riscurile dezvoltării tehnologice contemporane

Cele mai avansate cercetări ştiinţifice privind interacţiunea dintre organismul uman şi aparatura electronică intră în cea mai mare parte sub incidenţa secretului militar. Există motive întemeiate să credem că rezultatele depăşesc cu mult ceea ce un om obişnuit îşi poate imagina.

Într-o revistă editată de Departamentul de Justiţie American39, autorul, director al Consiliului de Politici pentru Cercetări Penale al Statului Texas, prezintă posibilele tehnologii care ar putea fi folosite în monitorizarea şi controlul infractorilor recidivişti şi comentează pe marginea ameninţărilor la adresa democraţiei pe care aceste tehnologii le ridică. O posibilă tehnică de coerciţie ar fi următoarea: „... am putea implanta un cip în violatorii recidivişti pentru a le monitoriza deplasările şi a le măsura nivelurile hormonale care controlează libidoul... Aceşti infractori ar putea fi paralizaţi instantaneu de substanţe chimice, eliberate de dispozitivul care li s-a implantat, dacă s-ar apropia de grădiniţe, şcoli şi locuinţe dotate cu sisteme de alarmă speciale”.

Relevant este şi materialul extras din previziunile Forţelor Aviatice Americane elaborate în anul 1996. Citim în acest document40: „pare posibil să putem produce limbaj de mare fidelitate în corpul uman, creând posibilitatea de a sugestiona în mod secret şi de a direcţiona psihologic o persoană. Când un puls de microunde de mare putere de ordinul gigahertzilor loveşte corpul uman, apare o variaţie foarte mică de temperatură. Aceasta este asociată cu o dilatare instantanee a ţesutului uşor încălzit. Această dilatare este îndeajuns de rapidă pentru a produce o undă acustică. Dacă se foloseşte o secvenţă de pulsuri se poate crea un câmp acustic intern în intervalul de 5-15 kilohertzi, care este auzibil. În acest fel este posibil să se „vorbească” cu un adversar într-un mod cât se poate de tulburător pentru acesta”. Conform aceluiaşi raport „se pot controla emoţiile (deci şi acţiunile), produce somn, transmite sugestii, interfera atât cu memoria de scurtă cât şi cu cea de lungă durată, produce o serie de experienţe personale şi şterge o serie de experienţe personale...”. Toate aceste date au menirea de a ne face să întrezărim uriaşul potenţial tehnologic pe care l-a atins omenirea în secolul XXI. Ce vom face dacă această tehnologie se va afla în mâinile unor persoane sau grupuri fără responsabilitate şi fără conştiinţă?

VII. Aspecte morale

Omul este făcut după chipul lui Dumnezeu şi în vederea unei nesfârşite asemănări cu El. Cugetul ortodox are temeiuri pentru a susţine că acceptarea cipului pe actele de identitate este o înjosire a demnităţii de creştin şi ea are efecte în viaţa sufletească a celor care sunt de acord cu aceste măsuri. Acceptarea cipului pe actele de identitate este un compromis care duce la slăbirea credinţei şi a nădejdii în purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Persistând în logica acestui compromis se va ajunge inevitabil la implantarea cipului în trupul uman. Prin această pecetluire creştinii îşi vor încredinţa viaţa unui sistem care se declară autonom faţă de Dumnezeu. Această pecetluire va fi într-un fel un nou botez, dar nu în numele lui Hristos şi ea va reprezenta intrarea simbolică, psihologică şi fizică în robia sistemului.

Cercetând informaţiile tehnice despre acest tip de acte, gândul nostru se îndreaptă imediat către descoperirea din Apocalipsă privind pecetluirea tuturor oamenilor, în vremea sfârşitului lumii, pe mâna dreaptă şi frunte cu ceva fără de care nu se va putea cumpăra şi nu se va putea vinde, dar care va constitui semnul Antihristului şi lepădarea de Hristos (Apocalipsa 13, 16-18). În zilele noastre se cunosc deja cazuri de persoane cărora li s-au implantat cipuri pe mâna dreaptă din motive de securitate, medicale sau economice.

Pe baza învăţăturii Bisericii înţelegem două aspecte. Mai întâi faptul că primirea actelor în forma actuală nu reprezintă pecetluirea finală.

Al doilea este conştiinţa că primirea lor este unul din ultimii paşi înaintea pecetluirii finale şi că această primire are drept consecinţă intrarea pe un drum al cărui capăt este acceptarea pecetluirii pe mână şi frunte şi apostazia. Dacă primim acum paşapoarte şi carnete de conducere cu cipuri, vom primi începând cu 1 ianuarie 2011 (conform OGU 184/2008) şi buletinele cu cip. Peste câţiva ani vom accepta fără probleme de conştiinţă îmbogăţirea cipurilor cu noi informaţii, care ne vor uşura legătura cu diverse instituţii medicale, informaţionale, comerciale; apoi ne va părea firească unificarea lor într-unul singur, care să încorporeze şi cărţile de credit. Peste alţi câţiva ani se va spune că, pentru a preveni pierderea şi furtul, este mai eficientă implantarea cipului în trupul omului. Va mai trece încă o perioadă şi se va ajunge la concluzia că, pentru buna funcţionare a societăţii, este strict necesar ca toţi oamenii să aibă implantate aceste cipuri pe frunte şi pe mâna dreaptă. Ce vom face atunci?

Să fim încredinţaţi că va fi mult mai greu de rezistat atunci decât acum, când nu ne aflăm în ultima fază! Obişnuindu-ne cu toate comodităţile asigurate de viaţa bazată pe o infrastructură controlată prin cipuri, ne va fi extrem de greu să renunţăm la toate înlesnirile pe care le avem.

Efortul pe care îl avem astăzi de făcut este să înţelegem corect ceea ce se întâmplă şi cum trebuie să acţionăm concret. Armele noastre sunt în primul rând cele duhovniceşti: postul şi rugăciunea, împreună-sfătuirea, smerenia şi sinceritatea cu care vom cere ajutor de la Dumnezeu. Nu cunoştinţele teoretice ne vor ajuta să ne păstrăm în credinţă, ci trăirea cât mai profundă a vieţii duhovniceşti. Tot binele pe care îl poate face omul izvorăşte din legătura cu Dumnezeu. Dacă-L avem pe Hristos, Hristos ne va dezlega toate întrebările şi ne va ajuta să biruim ispitele la vremea potrivită. De aceea principala noastră preocupare trebuie să fie dobândirea harului Duhului Sfânt. Dacă nu avem agonisit harul, la vremea încercărilor, oricât de bine informaţi am fi, nu vom avea putere să rezistăm şi ne vom lepăda de Dumnezeu.

În aceste momente dificile, toţi cei ce dorim binele României trebuie să ne unim în jurul Adevărului, să depăşim disensiunile, să nu ne lăsăm dezbinaţi de orgoliile personale. Grecia (în 1997) şi Serbia (în 2008) au reuşit să respingă introducerea actelor biometrice prin unitatea cu care poporul a acţionat.

VIII. Temeiuri juridice ale libertăţii persoanei

Din punct de vedere juridic, măsura introducerii actelor biometrice în România încalcă legile care garantează libertatea persoanei, din Constituţia României41, cât şi normele internaţionale ale drepturilor omului. Reproducem mai jos fragmente din prevederile respective:

• art. 8 din Carta drepturilor fundamentale UE42 (protecţia datelor cu caracter personal):

„1. Orice persoană are dreptul la protecţia datelor cu caracter personal care o privesc.

4.Aceste date trebuie tratate în mod loial, în scopuri precise şi pe baza consimţământului persoanei interesate sau în temeiul unui alt motiv legitim prevăzut de lege. Orice persoană are drept de acces la datele colectate care o privesc şi să obţină rectificarea acestora.

5.Respectarea acestor reguli se supune controlului unei autorităţi independente”.

Art. 23 alin. 1 din Constituţia României – libertatea individuală:

„Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile”. Art. 25 din Constituţia României – libera circulaţie:

„(1) Dreptul la libera circulaţie, în ţară şi în străinătate, este garantat.

(2) Fiecărui cetăţean îi este asigurat dreptul de a-si stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţară, de a emigra, precum şi de a reveni în ţară”.

• Art. 26 din Constituţia României – viaţa intimă:

„(1) Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată.

(2) Persoana fizică are dreptul sa dispună de ea însăşi, daca nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri”.

• Art. 27 alin. 1 din Constituţia României – inviolabilitatea domiciliului (indirect):

„Domiciliul şi reşedinţa sunt inviolabile. Nimeni nu poate pătrunde sau rămâne în domiciliul ori în reşedinţa unei persoane fără învoirea acesteia”. (reamintim că cipul poate servi ca dispozitiv de localizare ori de înregistrare a sunetelor, pe care posesorul îl ia cu el la domiciliu)

• Art. 29 alin. 1 din Constituţia României – libertatea conştiinţei:

„Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale”.

• Art. 31 - dreptul la informaţie:

„(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit.

(2) Autorităţile publice, potrivit competentelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal”. (posesorul nu are acces la informaţiile din propriul cip; în raport cu acestea el este persoană neautorizată)

La vremea apariţiei cărţilor de identitate simple, dupa cum am mai spus, cetăţeanul putea alege: „persoanele care refuză cartea de identitate din motive religioase primesc buletine de tip vechi” (Ordinul 1190 din 31 iulie 2001 al Ministerului de Interne, acum scos din circulaţie). Sau HG 978/200643, de pildă, referitor la fotografiile de paşaport care lasă libertatea personalului monahal ca „fotografia poate fi realizată cu capul acoperit, pentru motive religioase”. O prevedere similară este şi art. 4 alin. 1 din Legea 446 din 200644 privind serviciul militar: „Cetăţenii care, din motive religioase sau de conştiinţă, refuză să îndeplinească serviciul militar sub arme execută serviciul alternativ”.

O garanţie fundamentală o oferă Carta Drepturilor Fundamentale a UE prin art. 10 – libertatea de gândire, de conştiinţa şi de religie. La alineatul 2 se prevede: „Dreptul la obiecţie pe motive de conştiinţă este recunoscut in conformitate cu legile interne care reglementează exercitarea acestui drept”.

Este de remarcat că jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) condamnă în mod clar reţinerea amprentelor digitale fără temei juridic. Astfel, într-un proces intentat de doi cetăţeni britanici statului Marii Britanii la CEDO, Marea Cameră a concluzionat45 la 28 februarie 2008 că : „reţinerea de mostre de celule şi a profilului ADN încalcă dreptul la viaţă privată, stipulat în Articolul 8 § 1 al Convenţiei Drepturilor Omului. Curtea consideră că amprentele digitale conţin informaţii unice despre persoană şi reţinerea lor fără consimţământul persoanei nu poate fi privită ca neutră sau insignifiantă. Reţinerea amprentelor digitale poate aşadar, în sine, să cauzeze importante îngrijorări privind viaţa privată şi, în consecinţă, constituie o interferenţă cu dreptul de a respecta viaţa privată.”

Aceste temeiuri sunt suficiente pentru a cere modificarea dispoziţiilor legale privind noile acte biometrice, astfel încât fiecare să aibă posibilitatea să accepte sau să respingă o măsură care constituie o ingerinţă în viaţa sa privată.

IX. Când statul greşeşte

Istoria arată că au existat decizii la nivel de stat care au influenţat în mod negativ întreaga populaţie a unei ţări sau a unei mari părţi din ea.

În Statele Unite, în anii ’60, medicamentul thaliomide46, contra greţurilor şi insomniei femeilor însărcinate, a fost declarat sigur în privinţa reacţiilor adverse. Rezultatul a fost tragic: mii de copii s-au născut malformaţi, cu braţe şi picioare ca înotătoarele peştilor.

Cazuri ca acesta au determinat apariţia organizaţiilor non-guvernamentale de protecţie a consumatorilor şi de monitorizare a posibilelor abuzuri ale statului. De asemenea, cetăţenii au înţeles că nu se pot încrede orbeşte în deciziile guvernanţilor. Astfel au apărut acţiuni de respingere a unor legi care lezau interesul populaţiei.

Un exemplu recent din ţara noastră este introducerea vaccinului Gardasil, împotriva cancerului de col uterin, la fete. Ministerul Sănătăţii a făcut acestui vaccin campanie în 2008, fără să atenţioneze că în Statele Unite se înregistraseră deja 25 de decese şi cifra uimitoare de 10.000 de cazuri de reacţii adverse47, însoţite de riscul pe termen lung de cancer sau sterilitate. Populaţia nu a avut încredere în această campanie şi doar 2,57% din elevele de clasa a IV-a vizate au acceptat vaccinul.

Există diverse motive pentru apariţia unor astfel de situaţii. Unul dintre acestea este faptul că deciziile luate de diverse organisme internaţionale au fost transplantate uneori în legislaţia noastră fără a se lua în calcul impactul lor social, neţinând cont de dorinţele şi necesităţile reale ale poporului român. De exemplu, în iunie 2008, europarlamentarii români au aprobat Tratatul de la Lisabona48 (noua formă a Constituţiei UE), fără amendamente, deşi 9 state încă nu o ratificaseră, iar celelalte o făcuseră cu rezerve. Din 387 de delegaţi români, unul singur a votat împotrivă, si acela doar din fronda: „Am votat împotriva Tratatului pentru ca România nu a avut nici o contribuţie la acest document. În momentul de faţă arătăm că la nivelul UE noi nu contăm. Am acceptat tot ceea ce ne-au propus europenii”49.

Un motiv în plus de îngrijorare pentru securitatea persoanei îl constituie recenta lege 298 din 18 noiembrie 200850 privind reţinerea informaţiilor. Aceasta obligă furnizorii reţelelor publice de comunicaţii (operatorii de telefonie fixă şi mobilă) şi furnizorii de comunicaţii electronice (operatorii de Internet) să reţină, să păstreze şi să predea, la cerere, autorităţilor competente, date privind convorbirile telefonice şi mesajele pe Internet. Datele trebuie păstrate timp de 6 luni de la înregistrare, şi pot fi cerute în cadrul unui proces în principiu numai de către judecător sau procuror (art. 3 alin. 2). Adevăratul nucleu al legii pare a fi însă art. 20, din care cităm un fragment: „În scopul prevenirii şi contracarării ameninţărilor la adresa securităţii naţionale, organele de stat cu atribuţii în acest domeniu pot avea acces la datele reţinute”. Aceasta înseamnă că orice agenţie, comisie sau corp guvernamental, poate fi uşor împuternicit să prelucreze aceste date, în numele securităţii naţionale. Prevalenţa puterii politice asupra puterii judecătoreşti a creat dintotdeauna deviaţii în bunul mers al societăţii, cu urmări asupra siguranţei individuale.

Legat de această lege şi de problema paşapoartelor biometrice, s-a exprimat avocatul şi senatorul român Iulian Urban. În cadrul interviului publicat în Curentul din 22 ianuarie 200951, cu titlul „Noile măsuri pot fi anticamera unui nou tip de dictatură”, acesta a sesizat tendinţa spre centralism: „oamenii sunt invitaţi sau, mai degrabă, împinşi către momentul la care vor ajunge complet dependenţi de sistem, de tehnologie şi existenţa lor nu va mai fi posibilă în afara sistemului. Aşa că, referitor la «siguranţă», eu cred că de fapt nu există siguranţă a cetăţenilor, există doar o mână de cetăţeni care controlează, prin sintagma „securitate a statului”, pe ceilalţi cetăţeni”.

Aceste exemple ne arată că, în ultimă instanţă, nu putem încredinţa total statului responsabilitatea pentru viaţa noastră.

X. Concluzii

Toate datele prezentate mai sus ne trezesc îngrijorarea cu privire la viitorul libertăţii persoanei şi a respectării conştiinţei religioase în România. Cipurile de pe noile acte de identitate şi călătorie nu prezintă siguranţă tehnică, informaţiile de pe ele putând fi cu uşurinţă deturnate şi folosite în scopuri contrare intereselor noastre.

În virtutea drepturilor fundamentale garantate de art. 23-31 din Constituţia României – libertatea persoanei, respectul vieţii private, libertatea de conştiinţă şi accesul la informaţie –, considerăm noile prevederi legale abuzive şi cerem cu fermitate respectarea dreptului fiecărui cetăţean de a accepta sau respinge actele de identitate biometrice, pe temeiul libertăţii convingerilor şi al conştiinţei religioase. Solicităm Parlamentului României, Guvernului, Bisericii şi instituţiilor publice interesate suspendarea de urgenţă a aplicării actelor normative OGU 94/2008 şi HG 1566/2008 privind paşapoartele electronice, a Directivei UE 126/2006 privind standardelor pentru permisele auto şi a OGU 184/2008 şi OG 69/2002 privind cărţile electronice de identitate precum şi iniţierea unei dezbateri publice la nivel naţional, pentru ca societatea românească să conştientizeze implicaţiile pe care le are introducerea noilor documente electronice faţă de protecţia libertăţilor cetăţeneşti şi a vieţii private.





miercuri, 18 februarie 2009

Control Total?







La începutul acestui an viaţa societăţii româneşti a fost tulburată de ştirea introducerii actelor de identitate biometrice. Acestea diferă de actele de identitate de până acum prin încorporarea unui cip electronic de tip RFID – dispozitiv de identificare prin unde radio – care conţine informaţii personale, între care imaginea facială şi amprentele. Cipul devine astfel elementul esenţial de identificare a fiecărei persoane. Hotararea de Guvern poarta numarul 1566/2008 si a fost semnata si contrasemnata la 15.12.2005 de ministrul de Interne, Cristian David si de prim ministrul Romaniei de la acea data, Calin Popescu Tariceanu.

În ceea ce priveşte promisiunea siguranţei acestor acte şi modul în care au fost promovate actele normative corespunzătoare, dorim să facem câteva precizăr: Siguranţa actelor de identitate cu cip încorporat este doar un mit şi nu a fost demonstrată până acum de cei care le promovează. Orice expert în tehnologia informaţiei confirmă faptul că nu există şi nu va exista niciodată un sistem impenetrabil de protecţie a datelor. Dacă periodic apar în presă ştiri despre adolescenţi români care pătrund în serverele celor mai securizate instituţii din lume – CIA, NASA, cine ne garantează siguranţa actelor de identitate biometrice? In acest context, cipul biometric constituie in sine un atentat la siguranta nationala a Romaniei. Daca un hacker va clona pasaportul Presedintelui Romaniei sau al sefului SRI cine va raspunde? UE?

Odată stocate informaţii personale în cipuri, mai devreme sau mai târziu se vor găsi persoane care nu în scopuri ştiinţifice (la conferinţe despre securitatea electronică s-au făcut demonstraţii de decriptare), ci cu alte obiective vor putea frauda documentele de identitate. Cine ne garantează că odată cu dezvoltarea tehnologică cipurile nu vor putea fi citite chiar de la mare distanţă? Cine ne garantează că nu vor putea fi scoase şi introduse date din cipurile personale fără ştirea şi consimţământul posesorului? Se va putea ajunge la situaţia ca aceste date să fie inaccesibile nouă, proprietarilor, iar cei care vor avea acces la ele, legal sau ilegal, să le poată folosi împotriva noastră.

În al doilea rând, ni s-a spus că libertatea pentru care s-a murit în decembrie ’89 va fi garantată pe deplin odată cu integrarea în structurile euro-atlantice. Ori prin legea actelor biometrice şi prin cea privind corespondenţa electronică şi convorbirile telefonice, tocmai libertatea ne este afectată. Prin amprentarea tuturor cetăţenilor cu toţii suntem consideraţi suspecţi de activitate infracţională. Întregul sistem de supraveghere electronică reprezintă o invadare a vieţii private într-o măsură nemaiîntâlnită până acum în istorie. După 20 de ani în care ne-am luptat pentru a aduce la lumină dosarele Securităţii în care eram încătuşaţi fără voia şi ştiinţa noastră, noile acte de identitate biometrice deschid drumul pentru iniţierea unor noi dosare mult mai detaliate.

Apărarea libertăţii este o problemă de demnitate şi de existenţă naţională şi individuală. Noile legi reprezintă începutul unui proces de restrângere a libertăţilor individuale şi de intruziune în viaţa privată şi contravin art. 8 şi 10 din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene referitoare la protecţia datelor cu caracter personal şi la libertatea de conştiinţă şi articolelor 23, 25, 26, 27, 29 şi 31 din Constituţia României privind garantarea libertăţilor şi drepturilor cetăţenilor. Să fim conştienţi că pierderea libertăţii ne va afecta pe toţi, indiferent de poziţia pe care o avem în ierarhia socială!

Mai există un aspect pe care un creştin îl va considera de maximă importanţă. Cercetând informaţiile tehnice despre acest tip de acte, gândul nostru se îndreaptă imediat către descoperirea din Apocalipsă privind pecetluirea tuturor oamenilor, în vremea sfârşitului lumii, pe mâna dreaptă şi frunte cu ceva fără de care nu se va putea cumpăra şi nu se va putea vinde, dar care va constitui semnul Antihristului şi lepădarea de Hristos (Apocalipsa 13, 16-18). În zilele noastre se cunosc deja cazuri de persoane cărora li s-au implantat cipuri pe mâna dreaptă din motive de securitate, medicale sau economice.

Pe baza învăţăturii Bisericii înţelegem două aspecte. Mai întâi faptul că primirea actelor în forma actuală nu reprezintă pecetluirea finală.

Al doilea este conştiinţa că primirea lor este unul din ultimii paşi înaintea pecetluirii finale şi că această primire are drept consecinţă intrarea pe un drum al cărui capăt este acceptarea pecetluirii pe mână şi frunte şi apostazia. Dacă primim acum paşapoarte şi carnete de conducere cu cipuri, vom primi începând cu 1 ianuarie 2011 (conform OGU 184/2008) şi cărţile de identitate cu cip. Peste câţiva ani vom accepta fără probleme de conştiinţă îmbogăţirea cipurilor cu noi informaţii, care ne vor uşura legătura cu diverse instituţii medicale, informaţionale, comerciale; apoi ne va părea firească unificarea lor într-unul singur, care să încorporeze şi cărţile de credit. Peste alţi câţiva ani se va spune că, pentru a preveni pierderea şi furtul, este mai eficientă implantarea cipului în trupul omului. Va mai trece încă o perioadă şi se va ajunge la concluzia că, pentru buna funcţionare a societăţii, este strict necesar ca toţi oamenii să aibă implantate aceste cipuri pe frunte şi pe mâna dreaptă. Ce vom face atunci?

Să fim încredinţaţi că va fi mult mai greu de rezistat atunci decât acum, când nu ne aflăm în ultima fază! Obişnuindu-ne cu toate comodităţile asigurate de viaţa bazată pe o infrastructură controlată prin cipuri, ne va fi extrem de greu să renunţăm la toate înlesnirile pe care le avem.

Nu este pentru prima dată când, în numele unor intenţii bune, ţări întregi păşesc în ceea ce se va dovedi o tragedie naţională. Corifeii comunismului au propovăduit începutul unei ere noi în istoria umanităţii. Au promis că toate nedreptăţile anterioare vor fi înlăturate, că se va instaura o epocă a libertăţii şi egalităţii oamenilor, că prosperitatea şi pacea vor cuprinde omenirea. Noi, cei ce am trăit în comunism, cunoaştem mai bine decât occidentalii rezultatul: zeci de milioane de oameni ucişi, extinderea corupţiei la nivelul întregii societăţi, conştiinţe siluite într-o măsură nebănuită. Aşa cum utopia comunistă a eşuat în atingerea promisiunilor făcute, şi utopia binelui prin restrângerea libertăţii şi prin control, care ni se propune acum, va eşua. Nu vom avea parte de pacea şi fericirea făgăduite, ci de o nouă dictatură căreia nimeni nu i se va putea împotrivi.

Având în vedere consideraţiile de mai sus, credem că cea mai bună soluţie este să refuzăm actele biometrice, asumându-ne consecinţele mărturisirii adevărului. Cei care nu au puterea să facă aceasta şi le primesc, să fie conştienţi că se află pe un drum greşit care, dacă nu îl vor părăsi, va avea ca finalitate pecetluirea şi apostazia.





Totodată, este nevoie să solicităm respectarea legilor în vigoare privind respectarea drepturilor fundamentale ale omului şi a drepturilor cetăţenilor României. Astfel, în virtutea art. 23-31 din Constituţia României privind libertatea persoanei, respectul vieţii private, libertatea de conştiinţă şi accesul la informaţie, considerăm noile prevederi legale abuzive şi cerem cu fermitate respectarea dreptului fiecărui cetăţean de a accepta sau respinge actele de identitate biometrice, pe temeiul respectării libertăţii convingerilor şi a conştiinţei religioase. În virtutea acestor prevederi, să cerem ca legea privind noile acte de identitate să dea posibilitatea să refuzăm actele biometrice şi să putem opta pentru actele de tip vechi, fără ca aceasta să conducă la discriminări economice sau sociale. Reamintim că o prevedere asemănătoare s-a aplicat până nu demult pentru actualele cărţi de identitate: „persoanele care refuză cartea de identitate din motive religioase primesc buletine de tip vechi” (Ordinul 1190 din 31 iulie 2001 al Ministerului de Interne, acum scos din circulaţie). Solicităm instituţiilor statului, Parlamentului, Guvernului, Bisericii Ortodoxe Romane precum şi organizaţiilor non-guvernamentale cinstite si responsabile, să deschidă o dezbatere publică la nivel naţional, pentru ca societatea în ansamblul ei să conştientizeze implicaţiile introducerii noilor documente electronice. Până se va lua o decizie în cunoştinţă de cauză, care să reprezinte voinţa majorităţii poporului român, cerem suspendarea aplicării actelor normative OGU 94/2008 şi HG 1566/2008 privind paşapoartele electronice, a Directivei UE 126/2006 privind standardele pentru permisele auto şi a OGU 184/2008 şi OG 69/2002 privind cărţile electronice de identitate.

Prin aceasta nu ne opunem progresului ştiinţific, dorinţei de bunăstare şi siguranţă a societăţii şi nu negăm structurile de conducere statale. Dar nu dorim ca, după lipsa de libertate din perioada comunistă, să ne facem părtaşi unei noi îngrădiri a libertăţii şi unui control al oamenilor mult mai eficient decât cel de atunci. De aceea cerem cu fermitate conducătorilor politici să apere cetăţenii de ameninţarea pierderii libertăţilor dacă refuzăm buletinele cu cipuri şi să nu se instaureze un control totalitar de tip Big Brother ale cărui consecinţe pe termen lung vor fi dintre cele mai rele.
Odată cu efortul pe care îl avem astăzi de făcut pentru a înţelege corect ceea ce se întâmplă şi cum trebuie să acţionăm concret să luăm armele noastre cele duhovniceşti: postul şi rugăciunea, împreună-sfătuirea, smerenia şi sinceritatea cu care vom cere ajutor de la Dumnezeu. Nu cunoştinţele teoretice ne vor ajuta să ne păstrăm în credinţă, ci trăirea cât mai profundă a vieţii duhovniceşti. Tot binele pe care îl poate face omul izvorăşte din legătura cu Dumnezeu. Dacă-L avem pe Hristos, Hristos ne va dezlega toate întrebările şi ne va ajuta să biruim ispitele la vremea potrivită. De aceea principala noastră strădanie trebuie să fie dobândirea harului Duhului Sfânt. Dacă nu avem agonisit harul, la vremea încercărilor, oricât de bine informaţi am fi, nu vom avea putere să rezistăm şi ne vom lepăda de Dumnezeu.

În aceste momente dificile, toţi cei ce dorim binele României trebuie să ne unim în jurul Adevărului care este Hristos („Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa” – Ioan, 14, 6), să depăşim disensiunile, să nu ne lăsăm dezbinaţi de orgoliile personale. Grecia (în 1997) şi Serbia (în 2008) au reuşit să respingă introducerea actelor biometrice prin unitatea cu care poporul a acţionat.

Mărturisind Adevărul vom împlini voia lui Dumnezeu şi luptându-ne cu patimile vom putea mărturisi Adevărul. Să nu uităm de spovedanie, de pocăinţă şi să nu fim creştini de formă. Dacă Dumnezeu ne-a îngăduit să trăim astfel de vremuri „apocaliptice”, când spunem binelui rău şi răului bine, este pentru că noi ne-am îndepărtat de Dumnezeu şi nu avem pocăinţa celor din cetatea Ninive.Dumnezeu să-i binecuvinteze şi să-i întărească pe toţi cei care se vor angaja în lupta cea bună pentru păstrarea demnităţii şi libertăţii întru Adevăr.

Va solicitam asadar sa reanalizati HG 1566/2008 a Guvernului Tariceanu, care, conform Notei de fundamentare al Hotararii, nu a tinut absolut deloc cont de impactul social negativ al acestui act normativ, emis fara absolut nici o dezbatere publica, intr-o tara eminamente ortodoxa.

In numele Coalitiei Impotriva Statului Politienesc si a celor peste 50.000 de semnatari ai formularelor si petitiilor impotriva Pasapoartelor Biometrice si a Legii indosarierii electronice

Asociatia Civic Media

Victor Roncea, Presedinte de onoare

4 Februarie 2009

Nota: Depunem alaturat Studiul INTRODUCEREA PAŞAPOARTELOR, A PERMISELOR AUTO ŞI A CĂRŢILOR DE IDENTITATE CU CIP ÎN ROMÂNIA – mijloace de îngrădire a vieţii persoanei şi a libertăţii religioase – impreuna cu semnaturile olografe a peste 10.000 de romani, obtinute in numai doua saptamani. Alte 10.000 de semnaturi la vom depune alaturat unei Plangeri adresate Parlamentului Romaniei. Aceste 20.000 de semnaturi olografe se adauga celor peste 30.000 aflate pe internet la
http://www.petitiononline.com/NU666/petition.html si http://www.petitieonline.ro/petitie-p37662052.html